Refacerea viilor vatamate de accidente climatice si boli fiziologice, Gh. Bernaz

Cuprins Refacerea viilor vătămate de accidente climatice și boli fiziologice

7. Prefață

9. CAPITOLUL 1. Accidente climatice

10. CAPITOLUL 1.1 Brumele și înghețurile târzii de primăvară

1.1.1. Analiza producerii temperaturilor scăzute 
1.1.2. Efectele temperaturilor scăzute asupra viţeide vie şi pagubele produse
1.1.3. Organizarea apărării împotriva brumelor şi îngheţurilor de primăvară 14. 1.1.3.1. Mijloace indirecte 
1.1.3.2. Mijloace directe
1.1.4. Măsuri agrotehnice pentru refacerea viilor vătămate de brumele şi îngheţurile de primăvară

35. CAPITOLUL 1.2. Înghețurile timpurii de toamnă

37. CAPITOLUL 1.3. Înghețurile din timpul iernii

1.3.1. Rezistenţa la ger a viţelor
1.3.2. Măsuri de apărare împotriva gerurilor din timpul iernii
1.3.3. Refacerea viilor vătămate de gerurile din timpul iernii

54. CAPITOLUL 1.4. Vânturile

56. CAPITOLUL 1.5. Uscăciunea

68. CAPITOLUL 1.6. Vestejirea vițelor (folletage)

71. CAPITOLUL 1.7. Opărirea strugurilor

73. CAPITOLUL 1.8. Gradina

1.8.1. Pagubele produse de grindină
1.8.2. Metode de apărare împotriva grindinei 
1.8.3. Refacerea capacităţii de producţie la viile grindinate 
1.8.3.1. Vii vătămate de grindină în prima parte a perioadei de vegetaţie 
1.8.3.2. Vii vătămate de grindină în a doua jumătate a perioadei de vegetaţie 
1.8.4. Redresarea plantaţiilor de portaltoi vătămate de grindmă 

85. CAPITOLUL 1.9. Pagube artificiale

1.9.1. Principalele surse de poluare pentru agricultură 
1.9.2. Poluarea atmosferică 
1.9.3. Pulberile 
1.9.4. Poluarea apelor 
1.9.5. Diverse 

104. CAPITOLUL 2. Boli fiziologice

104. CAPITOLUL 2.1 Tulburări ale distribuției alimentelor

2.1.1. Meierea 
2.1.2. Filarea
2.1.3. Brunisura
2.1.4. Înroşirea frunzelor şi flavescenţa (îngălbenirea) neinfecţioasă

115. CAPITOLUL 2.2 Tulburări în economia apei

2.2.1. Excesul de apă
2.2.2. Asfixia radiculară 
2.2.3. Tiloza
2.2.4. Ofilirea inflorescenţelor şi a ciorchinilor 

123. CAPITOLUL 2.3. Tulburări ale nutriției minerale

2.3.1. Carenţa de potasiu 
2.3.2. Carenţa de magneziu 
2.3.3. Nutriţia cu calciu 
2.3.3.1. Carenţa de calciu 
2.3.3.2. Pletora de calciu 
2.3.4. Cloroza (carenţa de fier) 
2.3.5. Nutriţia cu sulf
2.3.6. Nutriţia cu bor 
2.3.6.1. Carenţe de bor 
2.3.6.2. Intoxicarea cu bor 
2.3.7. Carenţa de zinc 
2.3.8. Nutriţia cu mangan 
2.3.8.1. Carenţa de mangan 
2.3.8.2. Intoxicarea cu mangan 
2.3.9. Nutriţia cu cupru 
2.3.9.1. Carenţa de cupru
2.3.9.2. Pletora de cupru 
2.3.10. Aciditatea solului 
2.3.11. Solurile salifere (săraturi)

153. Bibliografie

Descriere Refacerea viilor vătămate de accidente climatice și boli fiziologice

Vița de vie (Vitis vinifera L.) este o specie care face parte din genul Vitis, familia Vitaceae. Acesta este originară din regiunea mediteraneană, Europa Centrală și sud-vestul Asiei, din Maroc și Spania până în sudul Germaniei în nord și în est până în nordul Iranului. Vița de vie este o liană care poate atinge o lungime de 35 m. Frunzele alternează, sunt lobate palmat și au o lungime și lățime de 5–20 cm. Fructul este o bacă, boabele respective dezvoltându-se într-un ciorchine cunoscut sub numele de strugure.

Boabele, la specia sălbatică, au un diametru de circa 6 mm, iar când se coc dobândesc o culoare purpurie închis spre negru; la speciile cultivate, de regulă, boabele sunt mult mai mari, de până la 30 mm lungime și pot avea diverse culoari: albe, alb-gălbui, alb-verzui, roșii sau purpurii. Specia sălbatică crește de obicei în păduri umede și pe malurile apelor curgătoare. Vița de vie are flori hermafrodite, iar pentru dezvoltarea fructului este necesară polenizarea.